Din nou intre acei 4 pereti de care sincer m-am saturat...
Din nou acele ganduri de care m-am plictisit.
Din nou acele amintiri...de ce nu dipar?Ce-ar trebui sa fac?Sa nu-mi pese?
Nu pot...nu pot sa uit ca a fost bine si ca nu mai e...nu pot sa uit ca ieri radeam si azi...azi nu plang...eu nu plang..azi...sunt atat de singura..si mi-as dori sa traiesc la infinit ziua de ieri.Pentru o clipa. Poate ca eu n-am stiut sa te iubesc...poate ca tu..dar acum asta e trecutul..si constat ca timpul nu se poate opri,ca nu pot face din noapte zi din lacrimi perle,din vise realitate.
Pentru ca sunt la fel ca toti ceilalti...un muritor.Ce ma diferentiaza...poate,e perceptia asupra iubirii...si totusi sunt atatea lucruri pe care nu le inteleg...caut niste raspunsuri..care nu vin...si poate ca nici nu trebuie sa apara vreodata,dar le doresc...
Si a venit din nou noaptea cea alba...cand e firesc sa taci si sa te gandesti..si acele ganduri oarbe ma cuprind si imi ajung pana in suflet,ramanand acolo...
Si totusi eu vreau niste raspunsuri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu