
Banalitatea ma dispera.
Aceleasi discutii,sperand ca te voi putea face sa mai tii la mine vreodata.
Aceiasi caldura,aceiasi muzica....aceleasi amintiri.
De ce nu poate fi mai simplu?
De ce nu mai tii la mine?
De ce nu vi tu la mine spunandu-mi ca-ti pare rau?
De ce nu mai sunt fericita?
De ce nu mai zambesc?
De ce s-a terminat?
De ce nu-ti pare rau?
De ce ma mai gandesc la tine?
De ce nu pot sa te uit?
De ce te mai iubesc,dupa ce mi-ai facut?
De ce inca mai esti UN DROG PENTRU MINE?
Intrebari la care nu mai sper la niciun raspuns...